Nenorocit și izbăvit

Nenorocitul de mine
Izbăvit din rușine,
Rușinea ce-nșală
Inima-n boală.

Te iubești pe sine
Adori ura din tine,
Dai drumul la pofte
Bei păcatul cu sete.

E sufletul prins în cătușe
Lanțuri ce nu le poți rupe.
Nu poți recunoaște la nimeni
Ce cloacă și scursură-i în tine.

E oglinda pusă-nainte
De standarde și țeluri divine,
E realitatea ce-ți pune în față
Fiara din tine turbată.

Din toate e izbăvire
Prin a lui Hristos răstignire!
Când vezi nenorocirea din tine
Și vezi Salvarea la Cruce.

E timpul sa-I cedezi înainte
Să-i spui prin a tale cuvinte,
Că uite-ai ajuns într-o groapă
Și nu poți trăi fără Viață.

Acestea sunt gânduri divine
Și vor să te salveze de tine,
E Hristos ce la ușa ta bate
La suflet sa-i dea libertate.

El vrea să facă din tine
Un sfânt pentru vremuri divine;
Lasă-te in Mâna lui sfântă
Să facă din tine o slugă.

Hristos a înviat după Cruce
Să nu mai stai la răscruce.
Să-I dai azi viața ta toată
Văzând că-n El este Viață!

Simion Ioanăș