Liniştea din nou se lasă prin frunzişul adormit,
Luna galbenă străluce printre stele de argint
Şi izvorul dă să doarmă legănându-şi unda lin,
Doar ISUS plecat în rugă stă sub ramuri de măslin.
Către cer priveşte-n noapte şi şopteşte suspinând:
-TATĂ, m-ai trimis din ceruri să-Ţi fac voia pe pământ
Dar e-aşa de-amar paharul, lumea e aşa de rea,
Totuşi facă-se în toate voia Ta, nu voia Mea!
Peste veacuri se aude plânsul Lui în Gheţimani
Chiar de au trecut de atuncea peste două mii de ani...
Crucea grea, mormântul rece, Învierea-I triumfală,
Nu ne mişcă, nu ne doare, stăm mereu în amorţeală
Nu-i nici rece, nici fierbinte starea noastră de acum
Zicem că-L avem pe Domnul si că-L aşteptăm în drum.
Ia opreşte-te o clipă, cercetează-te creştine,
Unde L-ai lăsat pe Domnul, ce mai ai din El în tine?
Cunoşti glasul? Cunoşti calea? Ştii pe care drum alergi?
Sau stai încă la răscruce şi nu ştii ce să alegi?
Astăzi Domnu-ntinde mâna către orice muritor,
Ai o şansă de salvare, nu mai sta nepăsător!
Vino azi şi-ngenunchează-n faţa Domnului Preasfânt,
Doar ISUS poate să ierte ca s-ajungi în cerul sfânt.
18.1. 2018 pseudonim RoDu bun