Ce TATĂ bun îmi eşti, în fiecare zi
Şi câte-mi dăruieşti şi cât de bine ştii
Să îmi alini durerea şi lacrima pe-obraz,
Când greul şi tăcerea m-apasă în necaz.

Ce MAMĂ minunată îmi eşti, ISUS, mereu,
Să văd că niciodată nu eu duc al meu greu,
Ci Tu eşti Cel ce porţi povara mea cea grea,
Ca să mă pot, la toţi, cu Tine lăuda.

Ce FRATE-adevărat mi-ai fost şi mi-ai rămas
Şi cât m-ai apărat, în multul meu necaz,
Ce calde mângâieri şi dragoste de frate
Mi-ai dat prin noi puteri, ca iarăşi să-mi arate.

Ce SORĂ iubitoare şi plină de tandreţe,
Mireasma răbdătoare şi câtă frumuseţe,
Mi-ai arătat în toate că numai Tu-ai rămas,
În tot, şi zi şi noapte, cu mine-n greul ceas.

Ce PRIETEN şi TOVARĂŞ mi-ai fost pe drumul meu
Ca să-nțeleg mai bine că mă-nsoţeşti mereu
Prin orice vremuri grele şi orice încercare,
Să văd că peste ele e mâna Ta cea mare.

Aşa ai mers cu mine şi zilnic am văzut
Ce-aş fi fost fără Tine şi ce aş fi făcut,
De mâna Ta miloasă nu m-ar fi ocrotit,
Nicicând drumul spre casă nu l-aş mai fi găsit.

Dar multa Ta răbdare şi dragoste de TATĂ
Mi-a făcut loc prin mare, precum la-ai Tăi odată,
Când ai făcut minunea şi marea s-a uscat,
Să vadă toată lumea cum numai Tu-ai lucrat.

Şi tot ce porunceşti, aşa se va-mplini,
Că numai Tu domneşti şi Eşti din veşnicii
Un Dumnezeu puternic şi TATĂ minunat
Şi-n toate, cât de vrednic EŞTI să fii lăudat!

Amin