Inima… e ca un vas… ce uneori se frânge
Când atent nu ești cu acel de lângă tine
Tu ai plecat… dar el e îndurerat și plânge
Căci n-ai avut cuvinte dulci și calde să-l aline.

Nu poți încleia nicicum o inimă zdrobită
Așa, ca pe un vas ce fără să vrei, l-ai frânt
Doar numai cu iubire rana poate fi tămăduită
Ștergând lacrima fierbinte a ochilor ce plâng.

Rupturi și fisuri vor fi pe vasul reînnoit
Semnele frânturilor desigur, vor rămâne
Așa e și cu sufletul plăpând ce l-ai rănit
Atunci când n-ai vegheat și n-ai fost lumină.

Fii dar, milostiv și poartă-te cu toți frumos
Tu iartă-i pe acei ce altădată ți-au greșit
Iubire dăruiește așa cum te-a învățat Hristos.
Dacă iubești… și tu vei fi de Dumnezeu iubit.

Inima… e ca un vas… fragil, firav, subțire
Se poate frânge… dacă nu ești atent cu ea
Răspândește în orice loc doar gingășie și iubire
Căci inima strivită nu se mai poate încleia.

*******