Rondelul Profundei Durerii

O, nu poate fi, nici-o durere
Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc
Ce-apasă-n sufletu’ omenesc,
Şi har ar vrea... şi mângâiere!

Când sufletul mâhnit Îţi cere
Şi lacrimi nu mai contenesc,
O, nu poate fi, nici-o durere
Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc!

Când cad ades în neveghere
Şi de-orice piatră mă lovesc
Şi dureri crunte se înmulţesc,
Când istovit, sunt de putere,
O, nu poate fi, nici-o durere

Să n-o ştii Tatăl meu Ceresc!

Flavius Laurian Duverna
25 martie 2018