Cât inima în piept mai bate
Și ochii în lumină ți-s
Trecutu-ți poți lăsa în spate
Cu tot infernul ce-ți stă scris.
Viața-n tine, ce comoară!
Ce clipe răsărite-n piept;
Nu pune-n gânduri o povară,
Pentru un nesfârșit “aștept”.
Căci și așa te scurgi în toate
Și-n toate te zărești târziu;
Abia răsari și vezi că-i noapte
În sufletul mereu pustiu.
Nu lepăda scurta-nflorire
Nici că aici ești călător;
Renaște iarăși din iubire
Și pregătește-te de zbor.