O femeie credincioasă
O prietenă avea
Cu avere numeroasă
Ce în palat locuia!

După multe invitaţii
Se hotărâ să-o asculte
Să rămână în relaţii
Pentru ocazii mai multe!

Ajunse deci la Castel
Fiind primită regeşte
Minunat şi într-un fel
Ce-ncântă şi te uimeşte!

I s-au arătat splendori
Bogăţii ce sclipesc tare
Seifuri ce-aveau comori
Ce mai!... Tot era ..Valoare"!

Seara primi locuinţă
Confortabilă şi bună
Ce pentru a ei fiinţă
Îl părea că e pe lună

Numai că în plină noapte
A dorit să iasă-afară
Dar stupoare că nu poate!
Nici de ar dori să sară!

Era ca şi pedepsită
Închisă, fără să ştie
Avea tot, dar e lipsită
De-a ieşi cu bucurie!

În această stare tristă
Sora noastră se gândi
Ce folos de ce există
De nu le poţi folosi!

Cât de supărat e Isus
Când îi dăm Lui doar un pic!
Căci doar asta ne-a şi spus
„Eu vreau totul, ori nimic!"

Dumnezeu ne strigă tare
Vreau TOATă INIMA TA
Nu doar vreo două hambare!
Ci ÎNTREAGă, doar a Mea!
Amin