O Doamne Mare şi-ndurat
Ce ne priveşti întruna
Tu ce viaţă ne-ai dat
Cu daruri ne-ai înconjurat
Dorind doar să fii ascultat
De noi de toţi acuma

Şi fi-vom oare vrednici noi
Să-ţi mulţumim vreodată?
Căci eşti cu noi chiar în nevoi
Vărsat-ai lacrime şuvoi
Răbdat-ai şi moarte apoi
Salvând o lume-ntreagă

O... Din puţinul ce-ţi pot da
Vreau să-ţi dedic cântare
Primeşte-o cum ţi-o pot cânta
Făcând prin ea a mă-nălţa
Mai sus, mai sus spre slava Ta
Aşa dă-mi Tu o stare.

Aş vrea apoi ca cântul meu
Să fie pentru Tine
O jertfă sfântă tot mereu
Cântând Ţie nu-mi va fi greu
Căci Tu eşti Sfânt eşti Dumnezeu
Şi mă iubeşti pe mine

Doresc ca cei ce mă ascultă
Să simtă pe deplin
Căci Tu mi-ai dat putere multă
Prin cântarea care-nfruntă
Pe cel Rău şi îl alungă
La locul lui de chin

Nu m-am gândit c-aşa putere
Primi-voi prin cântat
Încât mă simt că am avere
Şi-un drept ceresc care nu piere
Ci zilnic mi-e o mângâiere
De necomparat.

Deci nu uita frate iubit
Văzând pe cel ce cântă
Căci tu singur ai primit
Darul cel mai preţuit
De-a cânta necontenit
Spre cântec deci te avântă

De vei şti să cânţi frumos
E-o cinste pentru tine
Dar fii atent că pe Hristos
Şi cerul Său cel glorios
Pe El să-L cânţi cu glas duios
Cântă-L cum se cuvine

Nu cânta de ochii lumii
Nu cânta din interes
Căci atunci spinii cununii
Cât şi Creatorul lumii
Sau Făcătorul minunii
Pentru tine-i şters

Mediteaz-acum la urmă
Pentru cine cânţi?
Eu îţi spus că-n a Sa turmă
Să ajungi pe alţii-ndrumă
Calea lor cea rea le-o curmă
Spre cer să-i avânţi

Vor veni zile... nu bune
Când cântecul tău
V-a înceta să mai sune
Pentrucă în astă lume
Printr-o cauză anume
Eşti la apogeu

Şi aşa de-L vei slăvi
Prin suspinul tău
El cu drag te va iubi
Şi chiar te va spijini
Iar apoi te va primi
Sus la Tronul Său
Amin