Mă trimiți din nou să scriu, o, Doamne
Și ce-aș putea s-aștern de nu-mi vorbești Tu?
De-ar fi s-alerg la flori și la câmpii,
La păsărele, mii și mii,
Să mă cufund în galaxii,
La soare și la lună de-aș ajunge
Măreția Ta pupila mi-ar străpunge
Și-n revărsatul zorilor,
Pe valurile mării,
Aș pluti din nou în largul zării,
Alergând mereu spre-un infinit
Prețuind tot ce Tu mi-ai dăruit.
Pe-uscat, pe mare, în Univers
Străină și pribeagă eu voi fi
Căci Paradisul e-al Tatălui Ceresc,
De voi birui acol' voi locui!
Și iar privesc spre Ceru-albastru,
Și mă cuprinde-un dor sihastru,
Un dor de Dumnezeu, de Veșnicie.
O, vino Prinț Ceresc cu-a Ta Împărăție!

Amin!

Vineri, 30 martie 2018