O, inimă de piatră
De ce te-ascunzi de Mine
Nu sânt Eu al tău Tată
Și Cel, ce-ți face bine

De ce ești împărțită
Și nu-Mi accepți chemarea
De ce vrei despărțită
Să fii de adunare

De ce faci diferență
Între ai Mei copii
Și-a răului demență
Te-a scos dintre cei vii?

O, inmă de piatră
De ce n-asculţi de Mine
De ce ca altădată
Vrei să-Mi revărs mânia

De ce nechibzuinţa
Te face să vorbeşti
Şi nu doreşti credinţa
Să-ţi dea cinci pâini doi peşti

De ce-ţi priveşti trecutul
Nostalgică te ştii
De ce surdul şi mutul
Îţi spun; , , cu noi să vii, , ?

O, inimă de piatră
Mai este doar o clipă
Şi astă lume, toată
Se va umplea de frică

Nu se va mai şti Har
Şi nici al Meu Duh Sfânt
Nici jertfă pe Altar
Şi nici un legământ

Şi-atunci tu cum vei face
Să scapi de-a Mea mânie
Când tot se va preface
În scrumul din urgie?

O, inimă de piatră
Azi este timp de Har
Eu, Dumnezeul-Tată
Te chem iar la Altar

Te chem să-ţi îndrepţi ochii
Şi să priveşti la cruce
Căci vreau să fii în snopii
Ce Fiul Meu îi strânge

Te chem să fii a Mea
Căci nimeni altul poate
Să pună Pacea-n ea
Şi-n veci de veci Dreptate!

Amin!