Timid, iarba verde îmi zâmbeşte
În sărutul razelor de soare;
E pudrată-n picuri de poveste,
Minunată-i clipa, o splendoare!

O boare feerică adie,
Prin mireasma florilor spectrale,
Se-nnoieşte faţa pământie,
Se umple de viaţă fiecare!

Până-n vârf de ram din nou trezit,
Clocotesc seve în dor de viaţă.
Păsări cântă în tril de neoprit,
Că-i primăvara mult aşteptată!

În curcubeu, multicolore flori
Sunt necuprinse în privire...
Uimit, nu ştii pe care s-o adori!
Sunt născute frumuseţi divine!

Dulcea lăcrimioară e voioasă:
Îşi varsă frumuseţea-n albul pur,
Cu miresma dulce de crăiasă,
Dă slavă Mielului fără cusur!

E primăvară-n suflete vii!
Tot felul de gâze şi albine
Sărbătoresc prin crâng, zburdă hazlii,
Atrase-n duet, în armonie!

Înalţă un cântec de mulţumire,
În cer spre slava Tatălui Cel sfânt,
Că ne-a dat cu-atâta Iubire,
Tot ce-i sus şi tot ce-i pe pământ!
Amin!