Chemarea Luminii

Ioan 8/12
Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”


E Primăvară, timpul reînnoirii,
Puternică e chemarea Mântuirii,
Glasul vântului, acum, nu este duios,
Dar minunat e glasul lui Isus Cristos!


Seminţe multicolore cad pe pământ,
Udate de rouă, sărutate de vânt,
Mlădiţe de smarald se înalţă spre cer,
Dar noaptea tot ţine, se usucă şi pier.

Le iubeşte vântul, le iubeşte zarea,
Dar nu au semn de la Domnul, nici chemarea,
Stau în umbră, dorm sub raze de lună,
Căci le lipseşte a Luminii Cunună!

La miezul nopţii, se aude un Glas,
Este Chemarea Luminii, al Mirelui Pas,
Ce le strigă pe nume, cu un glas duios;
A înviat Lumina şi Isus Cristos!


''-Să vină la Mine lăstarii de Lumină!
Şi curăţaţi-vă haina cea de tină!
Copii ai Luminii, ieşiţi din umbră!
Înlăturaţi haina veche şi sumbră! ''

Şi vocea lui Isus răsună în mlădiţe,
-''Veniţi la Mine, am înviat, oiţe!
Vom merge împreună pe verzi câmpii,
Lumini veţi fi şi voi, aici, şi-n veşnicii! ''

Seminţele încolţesc şi ies din pământ,
Chemate doar de Domnul şi Duhul cel Sfânt,
Auzi voce cerească, voce divină?
Te cheamă Isus, vei primi Lumină!

Este Primăvară, chemarea Naturii,
Mai puternică-i chemarea Mântuirii,
Azi, Isus strigă spre lume cu glas duios;
- Eu vă ofer Lumină, Eu, Isus Cristos!