La Golgota, în chinuri, L-ai privit? ...

Știu c-ai văzut...
Cum geru-ngheață roua în floare;
Furtunile, crengile cu roadă rup,
Norii-aruncă ace de gheață,
Albinele mor de-otrăvuri aruncate-n stup;
Binele-i curmat din fașă înainte s-ajungă-n trup.
Pruncii plângând după pâine,
Tați frământați cu frunți asudate
Pentru ziua de mâine,
Mame cu piepturi uscate, fără hrană,
Pruncilor pe săturate...
Văi îngălbenite de mana de vară,
Bătrâni slăbiți de ger sau căldura de-afară,
Tineri pierduți, plecați în zări-ndepărtate;
Case golite de ei cu părinții sătui
De lacrimi din zi și din noapte...
Știu că, păcatul peste toate-a iscălit biruitor
Dar despre El, ai auzit de dulcele Mântuitor?
La Golgota, în chinuri, L-ai privit?
La spinii ce sângele-I curgea,
În geamătul, disprețul urii ce-o primea,
Din partea mea și-a ta?
-Prietene, îți spun acestea toate,
Sau... măcar una din ele-ți spune ceva?
Că-n chinuri grele și-ale noastre păcate
Pe lemn era țintuit să ne scape de moarte,
Că-n geamătul de 'S-a sfârșit! '
Ai putea să fii și tu mântuit?
Ai putea să vezi cum Lumina
Alungă din roadă rugina,
Gonește norii, oprește furtuna,
Părinți și copii cu El sunt doar una?
Du-te în Golgota azi, soră și frate,
Plânge-ți păcatul pe săturate,
Intră cu Domnul pe Poarta cea strâmtă
Din care Cuvântul: Iertare-ți cuvântă.
Iubește Lumina, rămâi doar cu ea!
E pâinea vieții spre Canaan și veșnicia sa.

2 aprilie 2018
Alexandrina Sanda Tulics