A înviat Isus Cristos!

Pământul, obosit, de somn a fost învins,
Haina de tăcere peste tot s-a întins,
Dureri și lacrimi, în inimi, se ascund,
Acolo, unde doar îngerii mai pătrund.


Dar cerul nu doarme, și nici luna pe cer,
Un drum se deschide, printre stele, pe el,
Și Porumbelul cel Alb pornește la drum,
Tenebrele se risipesc ca și un fum.


Se zguduie pământul, stânci se despică,
Soldații, îngroziți, mâini spre cer ridică,
Piatra de pe Mormânt se rostogolește,
Iar pământul cel adormit se trezește.


Haina de slavă înconjoară Mormântul,
Lumina de înger sperie pământul,
Isus a călcat peste Mormânt, durere!
Aud, din cer, clopote de Înviere!



Și Făclia Vieții coboară pe pământ,
Zdrobește Moartea cu al Său Cuvânt,
Îngerul cel alb cântă cu un glas duios;
-"Nu -L căutați în mormânt pe Isus Cristos!"


Porumbelul cel Alb pornește la drum,
Iar noaptea se risipește ca și un fum,
Îngerii din ceruri cântă cu glas duios;
"-Aleluia! A înviat Isus Cristos!"


Porumbelul își întinde aripile,
Să se aprindă în inimi luminile,
Iar inima mea cântă cu un glas duios;
"-Aleluia! A înviat Isus Cristos!"