De mare preț e pentru înțelept mustrarea,
Căci ea îi dă mai multă-nțelepciune,
Pe limba lui e cunoștința 'naltă, calea
Spre cerul unde soarele nicicând n-apune!

Vorbește-mi Doamne, iar de am greșit mă mustră,
Iar eu smerit, tot ce-mi vei spune am să Te-ascult,
Ca să primesc înțelepciune tot mai multă,
Și călăuză-n toate prin Duhul Tău sfânt!

Nu vreau nici bogății, nici nume și nici slavă,
Căci sus le am deja, acasă-n veșnicii,
Aici nu mi-ar fi de folos, ci mai degrabă
Înțelepciune din înțelepciunea Ta eu mi-aș dori!

De aș primi pricepere sfântă din Tine,
Aș înțelege cât pot fi aici de trecător,
Aș ști să-mi număr zilele mult mai bine,
Și-aș fi o mult mai bună călăuză orbilor!

Oare îți cer prea mult să-mi dai înțelepciunea
Ce Solomon în vremile apuse o avea?
O, cântărește-mi, sfânt Părinte, rugăciunea
Și facă-se în dreptul meu doar Voia Ta!