Pe lemnul dragostei ne-am întâlnit
Tu, Miel nevinovat, iar eu, călăul;
Tu, Jertfa sfântă care m-a iubit,
Eu? zbirul ce întruchipam tot răul.

Pe Dealul Căpățânii amândoi
Am stat Isuse față-n față...
Tu, cel mai iubitor Păstor de oi
Eu, cel ce atentam la a Ta viațã.

Pe Via Dolorosa, Tu și eu
Urcam cu gloata cea barbară...
Eu? blestemând și ocarând mereu
Tu, poticnindu-Te sub grea povară...

Pe Golgota, Isus Ți-am auzit
Pentru întâia dată vocea,
Ca scâncetul de miel adânc rănit
Ce raspâdea cu toate acestea, pacea.

Acolo-n cuie, Tu păreai răpus,
Căci sângele-Ți curgea șiroaie,
Dar chiar și răstignit tot mă priveai de sus
Și nu cu ură, ci cu-a dragostei văpaie.

"Să-i ierți, o, Tată vina lor,
Căci vreau cu Tine să-i împac!"
Șopteai Isus, pătruns de dor,
"... Căci ei nu știu, nu știu ce fac!"

Am stat atunci cu Tine-n soare
Eu, răcorindu-mă, căci mi-era sete,
Tu, copleșit de cea mai grea durere,
Primind oțet cu fiere pe-un burete...

Smerit stau aplecat, Isus, de-atuncea,
Căindu-mă fară 'ncetare,
Îmbrătișând picioarele-Ți și crucea,
Și jertfa care mi-a adus salvare.