Dă-mi, Te rog, Isus din Tine
Dragoste, să pot iubi
Pe acei ce râd de mine
Şi nu mă pot suferi.
Tu mă-nvaţă cu răbdare
Să mă port şi să le-arat
Dragostea-Ți nespus de mare,
Cât Eşti Tu de minunat.
Când cu pietre aruncă-n mine
Şi-mi vorbesc cu mult dispreţ,
Să privesc, Isus, la Tine
Şi la cel mai mare preţ
Ce plătitu-l-ai odată,
Pe GOLGOTA, pentru mine,
Ca s-arăt la lumea toată
Calea ce duce spre Tine.
Prin iubire şi răbdare,
Prin dureri şi suferinţă,
Să le-arăt acelor care
Râd de sfânta mea credinţă.
Eu să le întorc cu bine
Şi ca Tine să-i iubesc,
Ca să vadă că în mine
Este chipul Tău ceresc.
Dă-mi puteri de-nfăptuire
Ca să pot să-nfăptuiesc,
Nu cu vorbe, ci-n trăire
Tu m-ajută să-mplinesc.
Amin