Lumini șoptesc despre Isus...

De-aș fi fost măcar un fir de verde
Sub crucea-n care Domnul m-a iertat,
Să-L văd cum luptă pentru lumea-ntreagă
S-o scape de păcat...
Dar nu m-a-ngăduit să fiu acolo
Unde în chinuri grele, de neimaginat,
Purta povara omenirii de păcate
Dar și al meu păcat...
Târziu, după ce Domnul înviase
'Ntr-o vară cu cireși și vișine 'atârnate în roș'
M-a luat de mână pe-nserate, ducându-mă-n
Biserica-I, sfânt adăpost.
Smeriți cu ochii doar la Domnul,
Am cunoscut un brav popor,
Plin de nădejdi și bucurie
Crezând în Țara-n care urc de al Lui dor...
Sunt zeci de ani spre nemurire...
Cu pașii repezi sau mai mici,
Mă-ndrept spre sfânta-I veșnicie;
Mă va muta-n curând de-aici.
De șchiopătez vreodat' pe cale
Ești lângă mine, mâna-mi-ntinzi și mă ridici
Să nu rămân sărman de Tine
În valea de pelin, urzici.
Se simte-n jur sfânt-sărbătoare...
Lumini șoptesc despre Isus.
Prieteni sau agnostici, știu că Domnul
E înălțat din grea povară, dintre cruci.
Mai cheamă înc-odată Domnul
Cu El în Duhul să sărbătorim
'Nvierea ce-n Golgota EL ne-a dat-o
Să nu murim nicicând;
În ceruri să trăim!

6 aprilie 2018-Wiscosin