Să ai întotdeauna o inimă curată,
Să nu ai niciodată ură-n inima ta,
Să n-ai nicicând pe limbă vorbe ce pot să doară
Ci doar sfinte cuvinte pentru a ridica!

Pe chipul tău să fie mereu seninătate,
Cum cerul e să-ți fie de limpezii ochii tăi,
Precum sunt ochișorii fără de răutate,
Așa și-ai tăi să fie, să n-arunce văpăi!

Să-ți fie bucuria pe chip întipărită
Iar inima să-ți fie precum paharul plin
Când plin fiind dă peste, s-arate-n orice clipă
Că inundată este de Duhul cel divin!

Să-ți fie al tău umblet mereu doar în Lumină,
Mereu ca-n timpul zilei curat tu să trăiești,
Mâinile să îți fie curate, fără vină
Să le ridici spre Domnul, spre slăvile cerești!

Urechea ta să fie doar pentru El deschisă
S-auzi când El te cheamă, s-asculți de glasul Său,
La șoaptele mârșave mereu îți fie-nchisă
Să n-asculți niciodată de șoapta celui Rău!

Să-ți amintești de Domnul, de jertfa Lui cea sfântă
Că-n ale Sale palme pe tine te-a săpat
Atunci când Tatăl veșnic, cu o durere-adâncă
Privirea de la Fiul Său răstignit și-a luat!

Să știi în orice clipă, că-s aripi pregătite
Pentru al tău scump suflet, să zboare către nori
În clipa hotărâtă, către iubitul Mire,
În mii de albe stoluri, de frați și de surori!

Să nu îți uiți menirea, să nu îți uiți chemarea
Și nici Lucrarea-n care Stăpânul te-a chemat,
Să nu uiți de cunună, să nu uiți de splendoarea
Ce te așteaptă-n ceruri, la Tatăl PreaÎnalt!