Ionel, un copilaș sărman,
Flămând și trist, gândi așa:
"Eu Domnului Isus voi scrie
Şi-i voi trimite o solie,
Să vindece pe mama mea!"

Gândi la tatăl său plecat
Să caute muncă, ceva treabă,
Dar cum acesta nu găsise,
Băiatul necăjit decise,
Să scrie lui Isus degrabă.

Luă un plic și o hârtie,
Pe care scrise tremurat:
"O, bunul meu Prieten, iată,
Eu am o mamă şi un tată,
Ce suferă neîncetat!

Eu sunt Ionel, singur la mama,
Nu am nici frați şi nici surori,
Suntem săraci, Isuse dragă,
Nici sănătatea nu e-ntreagă
Şi n-avem haz de sărbători!

Mama-i bolnavă, n-are leacuri,
Tata de muncă n-a găsit,
Eu am doar șapte ani, Isus,
Nu am putere, dar ai spus,
Că nicicând nu ne-ai părăsit!

Fă o minune, Bun Prieten,
Găsește Tu o rezolvare!"
Lipi scrisoarea, scrise clar,
Pe plicul său, destinatar:
"Către Isus Cristos din cer".

La poștă, când se aranja
Şi se tria corespondența,
O soră a găsit scrisoarea...
Simțind în suflet cercetarea,
Își folosi dar, influența.

Chemă în juru-i pe colegii
Cu care munca-şi împărțea,
Le spuse: "Azi avem misiune,
Haideți să facem o minune,
Să strângem toți ce vom putea!"

Astfel, au adunat hăinuțe,
Medicamente, bani, mâncare
Şi le-au trimis printr-un poştas,
La casa-acelui copilaş,
Ca sfântă binecuvântare.

Când a văzut Ionel că Domnul
Isus sin cer, îi știe păsul,
Că i-a citit mica scrisoare,
Ce-a scris-o cu durere mare,
Strigă: "Isuse, ești Cristosul!"

"Când mama îmi vorbea de Tine,
Prea multe nu înțelegeam,
Dar inima-mi spunea mereu,
Că Tu ești Domn şi Dumnezeu
Şi-nvățătura Îți urmam!

Deși-s doar un copil, știu Tată,
Că Tu din ceruri mă privești,
Că rugăciunea mea curată,
De Tine a fost ascultată,
Îți mulțumesc că mă iubeşti!"

08/04/18, Barcelona-Lucica Boltasu