Delicat, se-ascunde luna
Care nu mai vrea să vadă
Suflete cândva curate,
Întinate de păcat,
Geme vinovat natura
În perpetua corvoadă
De-a vedea și zi, și noapte
Cât de tare ne-am stricat!

Caută bogații lumii
Apogeu-nțelepciunii...
Și-au dat seama că averea
Liniște nu le va da;
Și tot căutând bezmetic
Se afundă-n întuneric,
Amăgindu-se vremelnic,
Cu tot ce nu va dura!

Drumuri necutreierate
Ei întrezăresc în noapte...
Printre-nfricoșate șoapte
Se întreabă deslușit:
"-Care-i scopul vieții noastre?
Unde vom ajunge, oare?
-Ce va fi de noi atunci când
Viața se va fi sfârșit?"

Nu-i târziu să-i afli sensul,
Să te-mpaci cu Dumnezeul
Ce-n mâini ține Universul
Și pe tine te-a creat,
Prin căință dovedită
Calea-ți este pregătită
Prin Isus, Mântuitorul
Veșnic, Sfânt și-Adevărat!