Cercetați-vă umblarea!

Autor: Lucica Boltaşu | Album: Divină iubire | Tematica: Trezire si veghere
Resursa adaugata de lboltasu in 16/04/2018

Referințe

Hagai

HAGAI SAU AGHEU
Hagai 1:1 În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a şasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi către Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, astfel:
Hagai 1:2 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Poporul acesta zice: «N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!»’”
Hagai 1:3 De aceea cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 1:4 „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”
Hagai 1:5 Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hagai 1:6 Semănaţi mult şi strângeţi puţin; mâncaţi şi tot nu vă săturaţi; beţi şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”
Hagai 1:7 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Hagai 1:8 Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit”, zice Domnul.
Hagai 1:9 „Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?”, zice Domnul oştirilor. „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.
Hagai 1:10 De aceea cerurile nu v-au dat roua şi pământul nu şi-a dat roadele.
Hagai 1:11 Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi peste tot lucrul mâinilor voastre.”
Hagai 1:12 Zorobabel, fiul lui Şealtiel, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi toată rămăşiţa poporului au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor şi cuvintele prorocului Hagai, fiindcă Domnul Dumnezeul lor îl trimisese. Şi poporul s-a temut de Domnul.
Hagai 1:13 Hagai, trimisul Domnului, a zis poporului, după porunca Domnului: „Eu sunt cu voi, zice Domnul.”
Hagai 1:14 Domnul a trezit duhul lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, şi duhul lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi duhul întregii rămăşiţe a poporului. Aşa că ei au venit şi s-au pus pe lucru în Casa Domnului oştirilor, Dumnezeul lor,
Hagai 1:15 în ziua a douăzeci şi patra a lunii a şasea, în anul al doilea al împăratului Darius.
Slava celui de-al doilea Templu
Hagai 2:1 În a douăzeci şi una zi a lunii a şaptea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 2:2 „Vorbeşte lui Zorobabel, fiul lui Şealtiel, dregătorul lui Iuda, lui Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot, şi rămăşiţei poporului şi spune-le:
Hagai 2:3 ‘Cine a mai rămas între voi din cei ce au văzut Casa aceasta în slava ei dintâi? Şi cum o vedeţi acum? Aşa cum este, nu pare ea ca o nimica în ochii voştri?
Hagai 2:4 Acum fii tare, Zorobabel!’, zice Domnul. ‘Fii tare şi tu, Iosua, fiul lui Ioţadac, marele preot! Fii tare şi tu, tot poporul din ţară’, zice Domnul, ‘şi lucraţi! Căci Eu sunt cu voi’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:5 ‘Eu rămân credincios legământului pe care l-am făcut cu voi când aţi ieşit din Egipt şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!’
Hagai 2:6 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Încă puţină vreme şi voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul;
Hagai 2:7 voi clătina toate neamurile; comorile tuturor neamurilor vor veni şi voi umple de slavă Casa aceasta’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:8 ‘Al Meu este argintul şi al Meu este aurul’, zice Domnul oştirilor.
Hagai 2:9 ‘Slava acestei Case din urmă va fi mai mare decât a celei dintâi’, zice Domnul oştirilor, ‘şi în locul acesta voi da pacea’, zice Domnul oştirilor.”
Binecuvântarea făgăduită
Hagai 2:10 În a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, în anul al doilea al lui Darius, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai astfel:
Hagai 2:11 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Pune preoţilor următoarea întrebare asupra Legii:
Hagai 2:12 «Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfinţită şi atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfinţite?»’” Preoţii au răspuns: „Nu!”
Hagai 2:13 Şi Hagai a zis: „Dacă se atinge cineva spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele spurcate oare?” Preoţii au răspuns: „Vor fi spurcate.”
Hagai 2:14 Atunci, Hagai, luând iarăşi cuvântul, a zis: „‘Tot aşa este şi poporul acesta, tot aşa este şi neamul acesta înaintea Mea’, zice Domnul, ‘aşa sunt toate lucrările mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertfă este spurcat!
Hagai 2:15 Uitaţi-vă dar cu băgare de seamă la cele ce s-au întâmplat până în ziua de azi, până să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului!
Hagai 2:16 Atunci când veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decât zece; când veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decât douăzeci!
Hagai 2:17 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine’, zice Domnul.
Hagai 2:18 ‘Uitaţi-vă cu băgare de seamă la cele ce s-au petrecut până în ziua de azi, până în a douăzeci şi patra zi a lunii a noua, din ziua când a fost întemeiat Templul Domnului, uitaţi-vă cu băgare de seamă la ele!
Hagai 2:19 Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar, din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.’”
Nimicirea vrăjmaşilor şi înălţarea lui Zorobabel
Hagai 2:20 Cuvântul Domnului a vorbit a doua oară lui Hagai, în a douăzeci şi patra zi a lunii, astfel:
Hagai 2:21 „Vorbeşte lui Zorobabel, dregătorul lui Iuda, şi spune: ‘Voi clătina cerurile şi pământul;
Hagai 2:22 voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ şi unul va pieri ucis de sabia altuia.
Hagai 2:23 În ziua aceea’, zice Domnul oştirilor, ‘pe tine, Zorobabele, fiul lui Şealtiel, robul Meu’, zice Domnul, ‘te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete, căci Eu te-am ales’, zice Domnul oştirilor.”

Doamne, iartă Adunarea, care nu-şi cunoaşte rostul
Şi menirea ei în lume, de-a-Ți sluji cu dedicare,
Jertfele sunt ca şi nule, darurile-s prea puține,
Dar se vrea sub ocrotire și-a Ta binecuvântare!

Prin proroci vorbeşte Domnul: "Casa-asta-i dărâmată!
Vă suiți cu toți pe munte, lemne multe adunați,
Zidiți Casa, acum pare o nimica-n ochii voștri,
Priviți cu băgări de seamă, calea voastră cercetați!

Casa voastră-i căptuşită, dar a Mea-i gata să cadă,
Semănați, puțin îi rodul, adunați dar sacu-i spart,
Tot ce strângeți nu aduce bunăstarea cea scontată,
Pentru că uitați pe Domnul, ce pe toate, El le-a dat!

N-a venit încă sorocul pentru a lucra la Templu?
Cum e slava Casei Mele-acum când vă vorbesc de ea?
Ați lăsat deoparte râvna dragostei dintâi şi iată,
Zidurile cad şi nimeni nu-şi asumă partea sa!

Credincios am fost în toate, legământul Meu există,
Nu îl calc cum face omul, când la bine a ajuns,
Vă întoarceți din robia bogățiilor terestre,
Căci destul Mi-ați călcat voia, zi de zi și e de-ajuns!

Cântăriți ce jertfe-aduceți, gândind c-ale Mele-s toate,
Aurul, argintul, totul, nimic nu vă aparține,
Priviți cu băgări de seamă, lucrul mâinilor ce-aduce?
Slăvi deşarte sau în toate vreți să Mă slăviți pe Mine?

N-aşteptați a Mea mânie şi urgii şi nerodire,
Cercetați-vă umblarea, inima de ce-i legată,
Dacă vă smeriți şi-ncepeți lucrul în credincioşie,
Viața şi ființa voastră fi-va binecuvântată!

Adunați spre îmbuibare, când altarele-Mi sunt goale,
Socoteala Mea nu este cu ce voi vă socotiți,
Dacă cerul şi pământul Eu voi clătina, veți zice,
Că sunt rău și nu am milă de popor şi-o să cârtiți!"

Doamne, ne-ai dat sănătate și putere și credință,
Noi credința am ciuntit-o, douăzeci, cinzeci din ea,
Pentru noi dorim întregul, Ție câte-o bucățică,
Doamne, iartă necredința și ne schimbă inima!

Nu ne ceri din muncă totul, ci doreşti a zecea parte,
Ca să îngrijim de Templu, (şi cât de puțin am dat!)
Când Mamona ne subjugă, ne-aminteşte de răsplată,
Blestemat, sau fiu la Tatăl, veşnic binecuvântat!

Fă-ne Doamne-un Zorobabel, să punem mână cu mână,
Casa Ta să înflorească, noi să spunem: "Da şi-Amin!",
Ne alege, ne păstrează, ca pe o pecete sfântă
Și întreaga Adunare să-Ți slujească pe deplin!

Nu ne pedepsi umblarea, rătăcirea şi trădarea,
Căci ne-am abătut Părinte, ne-am uitat la propriul eu,
Ne este de-ajuns mustrarea, mulțumim pentru trezire,
Ne uneşte-n Duh şi astfel să-Ți dăm slavă, Dumnezeu!

16/04/18, Barcelona -Lucica Boltasu

Domnul să vă binecuvinteze, o adevărată descoperire a adunări, și bine ar fi ca ce-i ce citesc să și înțeleagă, Domnul să fie slăvit un adevăr care doare despre Casa Domnului.

Adăugat în 17/04/2018 de cocatoma