Omul

Meșter mare fără schiță,
Ce creat-ai Universul,
Ai adus în lume omul
Ai făcut din el ființă

O ființă minunată,
Tu, Olarule iubit,
Și I-ai pus în el suflare
Creatorule slăvit

Și l-ai frământat cu grijă,
Ai pus tot în rânduială,
I-ai dat har și îndurare,
După a Ta asemănare

Tot în jur i-ai dat în seamă,
Ajutorul potrivit,
Și-o neprihănire sfântă
Chiar atunci de la-nceput

L-ai înconjurat cu cântec,
Cu iubire și lumină,
Binecuvântarea sfântă,
Tu ai pus-o peste tină

Ai umblat cu el pe ape,
Chiar de lei l-ai apărat,
Din necazuri și din moarte
Tu de toate L-ai scăpat

L-ai călăuzit într-una,
Ochiul Tău L-a urmărit
I-ai dat dorul după Tine,
Lâncezând după Cuvânt

ȘI în scurta lui viață,
De poveri și-alergat,
Tu i-ai dat odihnă-n suflet,
Când la sfat, cu Tine-a stat

De cuvântul Tău ascultă,
Omu-n viață-i fericit,
De se pleacă, recunoaște
Că mâna Ta, l-a întocmit

Și ce dor fierbinte-ai pus
In truditul om de lut,
O dorință arzătoare
După viața viitoare,
După Tin’isus iubit

O, ce mare îndurare,
Pentru el ai pregătit,
Ca să-L duci acol’ la Tine
Unde omul n-a gândit

Cât de mult iubești Tu omul,
Dumnezeule Prea ‘Nalt
Înspre Tine să-și i-a zborul
Spre cerescul Tău Palat.
AMIN
2018 Floarea