Domnul ne strigă pe nume
Ioel 2/28
28 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură;
fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri
şi tinerii voştri vor avea vedenii.

Din Răsărit spre Apus, călători mereu,
Spre Ţara de Lumină a lui Dumnezeu,
Suntem cetăţeni ai Hotarului de Sus;
Cu Sângele Său ne-a răscumpărat Isus!

Sunt drumeţ obosit, într-un oraş străin,
Căci mă îndrept spre Ţara Tatălui divin,
Aud o voce, deşi e zarvă mare;
-''Femeie! Femeie! ''Din cer, o strigare!

Îmi tot rotesc privirea, mă uit şi în sus,
Bolta albastră Îl aşteaptă pe Isus,
Cerul, un covor strălucitor de stele;
O hartă cerească răsare pe ele.

Şi o minunată capelă cerească,
În harta de stele, începe să crească,
Iar o stea roşie mă anunţă voios;
-Femeie, pe nume, te strigă Cristos!

Un Om în alb, şi cu Coroană de argint,
Cu brâu de aur şi strălucire de Prinţ,
Mă strigă pe nume, cu un glas duios;
Acesta, Acesta este Isus Cristos!

Mă strigă pe nume ca un Păstor ceresc,
Căruia Îi pasă de oi ce rătăcesc,
Stelele din hartă încep să clipească,
Răsună Valea de strigarea cerească.

-''Ai în casă un boboc de trandafir,
Fereşte-l de vânt puternic, şi de zefir!
Să nu rătăcească pe munte şi câmpie;
Ia-o sub aripa ta cea grijulie!

În pustiu, sunt leii care pradă pândesc,
Dar aripa de mamă, leii o ocolesc,
Tu, vino şi stai în Cortul Alb din Vale!
Stâlpul meu de foc va face o cărare!

Mamelor, puii voştri rătăcesc în Vale!
Cautaţi-i în desişuri, unde-s oare?
Căci vine vremea de judecată curând,
Părinţii şi copiii vor veni plângând! ''

Iar eu îmi caut puiul în vale şi pustiu,
Este pe margine de stâncă, şi e viu,
Poartă haine albe și strălucitoare,
Dar se uită în prăpastia cea mare.

Mă strigă pe nume al meu Dumnezeu,
Ce bun şi iubitor Păstor ceresc am eu!
El caută oiţa ce rătăceşte;
Domnul Isus Cristos turma Îşi păzeşte!

Este târziu ceasul, și mieii, în pustiu,
Cum vom zice în faţa Celui ce e viu?
-''Iată, Doamne, copiii ce Tu mi-ai dat,
Au haine albe şi sunt copii de Împărat! ''