Chemarea

Eream nerăbdător, de lunga-mi alergare,
Stăpânit de credinţă, la piciorul crucii Tale,
Mi-am pironit privirea, la palmele perforate
Răstignit, pe cruce, pentru ale lumii întregi, păcate!

În mine a început, deodată, pe loc să crească,
Dragostea de Domnul, râvna, de Patria Cerească!
Este, dorul ce ne poartă, în a Cerului Veşnicie
Să fiu, acolo sus, în a Domnului Împărăţie!

Domnul, m-a scos din lume, ca s-o părăsesc,
M-a chemat pe nume: Tu, esti fiul meu, pe tine, te iubesc!
De mult te-am dorit, acum, te-am aşteptat,
Te-am scos din lumea rea, să fii pe deplin iertat!

Am fost cu tine, în suferinţe si furtună,
Când ereai, învins, Eu, te-am apucat, de mână!
Te-am ridicat de jos, ţi-am dat putere, biruinţă
Tu, nu m-ai văzut pe Mine, Eu, ţi-am mărit credinţa!

Ai rătăcit prin lume, ai fost mereu umilit,
Ai dus cu greu povara, de Satan, chinuit!
O, Tatăl meu, văd iubirea ce ai lăsat
Mi-ai luat povara grea, de tină si păcat!

Azi, e, timpul pocăinţei, ce mă poartă, tot mereu
Să ies din lume, să mă apropii de Dumnezeu,
Primeşte-mă Tată, în braţul Tău, divin,
Azi, las lumea, cu ale ei păcate, eu, la tine vin!
Amin!

16-12-2017.
Ciobanu Stelian.