RĂNILE LUPTEI

Pe rănile create în cea mai sfântă luptă
S-așternem untdelemnul curat, vindecător
Să reparăm o stare de legătură ruptă
Cântarea armoniei s-o intonăm cu dor.

Durerile purtate cu-atâta-ncredințare
Când focuri infernale se năpusteau spre noi
Au devenit comori... comori nepieritoare
Și-or fi trimise-n Slavă, în viața de apoi.

Când am sfidat ocara născută-n ignoranță
Ne-a-nvăluit puterea cu sursa-n infinit
Și s-a creat în noi o dulce ambianță
Și iar către limanul Luminii am pornit.

Străpunși am fost de lancea cu ură impregnată
Și-am înălțat proteste, dar am primit răspuns
Și-atunci o stare joasă, total dărăpănată
A fost recuperată, că-n har ea s-a ascuns.

C-am apărat un crez cuprins în Nemurire
A fost o datorie și-un ideal suprem
De-aceea leziuni pot da însuflețire
Ca multe biruințe, cu toți, să mai avem.

Răsar din întristări imbolduri spre răsplată
Căci peste răni s-așterne înmiresmat balsam
Și-n consecință starea precară, complicată
E stinsă de-adierea cu sursa-n sfântul neam.

Se vede cicatricea? Lăsați-o să se vadă!
Să știe toți că lupta produce rezultat
Să intre în credință trecând pe sub arcadă
Să nu se mai despartă de Mire niciodat’.

George Cornici/25 Aprilie, 2018