Te-ntâlnesc, creaţie Divină
pe drum
şi te simt pierdut, obosit
şi pierdut,
vlăguit de furtună,
de existenţa nebună
de-aici, de pe humă
şi-ti spun:
Opreşte-te! Odihneşte-te!
încotro alergi
şi eul divin ţi-l negi?
Pentru mântuirea ta
ISUS şi-a dat viaţa...
nu ştii??
şi pentru tine ISUS muri!
Da, a murit, ca-n ceasul ce vine
să fii şi tu mântuit, fericit!
Pentru că atât de mult te-a iubit
pe tine şi lumea Tatăl Ceresc,
pentru toţi ce-L slăvesc,
pentru toţi ce-L hulesc,
L-a jertfit, L-a dat
pe singurul său fiu, înveşmântat
în nemurire, în a morţii ghiară,
în mâini de ucigaşi, de fiară,
şi L-a-nviat apoi pentru vecie
ca toţi ce cred în El şi ei să-nvie.
şi să nu piară, ci s-aibă-n veşnicie
loc şi bucurie!
Vino, deci, ca din durere, prin credinţă
şi prin pocăinţă, ca un ecou,
să primeşti prin ISUS putere
şi vrere ca să te naşti din nou.
încearcă, dar, şi tu ca-n clipa de odihnă
ce o petreci în câmp, ori colo-n tindă,
să culegi înţelepciune din Cuvânt
lăsat de ISUS pe acest pământ.
De eşti atent şi curios mereu
în Cartea Sfântă vei găsi curând
scris cu iubire şi numele tău.