În scoarţa universului e săpat,
Gândul purtat, chiar de n-a devenit fapt
N-a produs dureri ca-n palma Lui Cristos,
Bătută-n cuie de oamenii de jos.

Nu L-au primit atunci pe Cel profeţit,
Cei morţi-n păcate cu Duh osândit!
În unda timpului de veacuri suie,
Iubirea-I mare ce L-a ţinut în cuie!

Şi stelele plâng în liniştea de sus,
Īn cadenţa efemeră spre apus,
Nu-i zbor înscris spre marea de cristal,
Doar prin Isus, Uşa e deschisă iar!

El ne-a pregătit o bucurie în cer,
Acolo unde sufletele nu pier,
Vom împărăţi în Templul Mielului,
Ca rod pârguit în sfântă Jertfa Lui,
Amin!