Ma pot numi fericit!


M-am gândit mereu la Tine...
Încă din copilărie,
Eram iubitor de bine.
Chiar din fragedă-mi pruncie

Mă feream de toţi cei răi.
Ruşinos şi temător,
Nu voiam să stau cu ei,
Nu-mi plăceau glumele lor,

Adevarul, îl iubeam.
Fără prefăcătorie,
Pe cei buni îi căutam
Să-mi ţină tovărăşie.

Aşa era felul meu:
Mai timid, mai liniştit.
Pentru asta, tot mereu
Critici multe, am primit.

Îmi plăcea să stau, s-ascult,
Dacă cineva-mi vorbea...
Nu mă exprimam prea mult
Dacă nu ştiam ceva.

Meditam adânc, la toate
Chiar de nu eram prea mare.
Mă gândeam dacă se poate,
Sau, e o exagerare...

Toate ce le auzeam
Stăteam, să le chibzuiesc
Şi la toate mă gândeam
Nu voiam, ca să greşesc.

A mea fire prea serioasă
Doar necazuri mi-a dus.
Pentru alţii, plicticoasă,
Căci n-aveam multe de spus.

Numai Tu, Isus iubit,
Numai Tu, m-ai înţeles.
Mă pot numi fericit
Căci din lume m-ai ales.

Aşa cum sunt, mă iubeşti,
Iar eu Doamne- Ţi mulţumesc.
Mă ajuţi, mă ocroteşti,
Împăratul meu ceresc.

Amin

Câmpia Turzii, 25 aprilie 2018