Mă iartă Doamne pentru-atâtea vorbe
Ce le-am rostit așa, la întâmplare
Ce poate au rănit un suflet blând
Iar eu n-am observat că vorba doare!

Mă iartă pentru zâmbetu-nghețat
Pentru iubirea ce-a uitat să spere
Mă iartă pentru goana mea nebună
După mândrie, faimă și avere!

Mă iartă Doamne pentru ruga stinsă
Ce-i doar un murmur fără de viață...
Mă iartă pentru aripa ce-i frântă
Și pentru pașii rătăciți în ceață!

Mă iartă pentru mâna ce-a uitat
Să dăruiască văduvei un ban...
Mă iartă pentru-a ochilor senin
Ce-și pierde strălucirea an de an!

Mă iartă Doamne... sunt așa de slab
Sunt doar un om... fărâmă de pământ
Te chem pe Tine să îmi dai putere
Să mă îmbraci în Harul Tău cel Sfânt!

M-aplec îngenuncheat la poala crucii
Împovărat de multele păcate
Și strig înlăcrimat, cu umilință:
Mă iartă Doamne pentru tot și toate!

Vulcan-29-04-2018
Mary