O, cât aș vrea Părinte,
Să ștergi ce m-a durut
Și fapte și cuvinte
Din greul meu trecut...

Precum cu un burete
Ce șterge tot ce-i rău
De pe al meu perete
Să șteargă brațul Tău...

Să lași doar amintirea
Momentelor de vis
Când mă purta iubirea
Pe-aripi, spre Paradis! . .

Să-mi lași iubit Părinte
Momentele trăite
Prin fapte și cuvinte
Cu suflete iubite! ...

Să-mi ștergi din amintire
Clipele de durere
Și de dezamăgire,
Fără de mângâiere.

Să-mi iei pe todeauna
Memoriile deșarte
Când mă simțeam ca luna,
Trist, în singurătate...

O, cât aș vrea, Părinte
Ca tot ce a fost rău
Să ștergi din a mea minte,
Să ștergi prin Harul Tău!

Să lase-al Tău burete
Doar clipele iubirii
Precum pe-un alb perete
Dulceața amintirii! . .

Iar mâna Ta de Tată
Să scrie: s-a sfârșit
Cu tot ce-a fost odată,
Cu tot ce te-a rănit!

De-acum va fi lumină,
Frumos de primăvară,
De-acum doar zi senină
Și lună-n seri de vară!

De-acum va fi doar bine,
Doar pace și iubire
De-acum voi fi în tine
Prezent și amintire!

Și-un viitor de aur
Cu toți cei dragi, în cer
Haine de in și lauri
Și sfinte mângâieri!