Icoana

Măicuță... te sprijinești,
Că nu mai ai putere,
De ani și dorul celor ce-s plecați,
De îi aștepți în bât în plâns la poartă
Să-i vezi înapoiați...

Ți-s lacrimile pe broboadă,
De-atât amar de vreme.
Ai vrea
Să îți vezi pruncii-n pragul porții,
Măicuță dulce! ... Să te cheme...

Și-așa te ții de rama porții,
De-i ger sau soare-afară,
Cu gândurile împărțite,
La pruncii tăi plecați din țară-afară.

Un miez de pâine le-ai mai da,
De s-ar întoarce-acasă,
Un blid de-orice fiertură,
Numai să-i vezi din nou în bătătură.

E pe-nserat;
Tu-n poartă plângi
Să-ți vezi copiii și nepoții.
Petreci
Mai mult afară decât stai în casă,
Ca o icoană-n fața porții...


Wisconsin, mai 2018