Simt că este grea cărarea.


Obosit de atâta trudă
Tot mai greu, înaintez...
Câteodată, mi-e chiar ciudă
Că mă las şi nu lucrez...

Simt că este grea cărarea,
Drumul e greu de urmat
Sau, mai vine nepăsarea,
Parcă totul am uitat...

Gândesc că mai este vreme
Ca să lupt şi să răzbesc,
Dar inima mea se teme
Şi iarăşi, la drum pornesc.

Ştiu, promisiuni deşarte
Domnului, I-am tot făcut
Dar încă mă simt departe,
Căci încep mai des să uit...

Uit mereu de rugăciune,
Uit, cu Domnul să vorbesc;
Parcă nu mai am ce-I spune,
Şi toate mă obosesc

Însă seara, la culcare,
Stau plecat în rugăciune,
Şi sunt plin de supărare
Căci n-am făcut lucruri bune.

Multe Domnului i-am spus
Şi prea multe, am promis...
Azi privesc spre ceruri, sus,
Vreau să fac tot ce am zis.

Îl rog să îmi dea iertare,
Şi putere să vorbesc,
Să fiu curajos şi tare,
Toate să le înfăptuiesc.

Amin

Câmpia Turzii, 6 mai 2018