Eu sunt poetul sufletului şi mult doresc,
Ca fiecare cuvânt ce-l scriu sau îl rostesc
Să-ţi aducă aminte că eşti creat un unicat;
Şi-n tine găsesc, oricând, ceva minunat!

Sunt sortit să fiu poetul sufletului în căutare
De fericire pe pământul străin, cu lupte şi dureri,
Unde-nvinge cel care are tupeul cu bani de sfidare,
Iar săracii aşteaptă ajutorul din Cer, ca nişte străjeri.

Eu sunt poetul sufletului în căutare de fericire,
Pe pământul cu spini numeroşi şi multă pălămidă,
Cu muncă trudită-n sudoarea topită în glia aridă,
Cu-ngrijorarea lipsei de pâine-n vieţuirea de mâine.

Eu sunt poetul sufletului şi folosesc cuvintele potrivite,
Ca fiecare vers de granit şi cald ca soarele, când răsare,
Să-ţi dea-ncrederea-n fericire, când deznădejdea dispare,
Iar tu, cititor, să simţi reînvierea în razele speranţei ivite!

Eu sunt poetul sufletului şi îţi ofer fericit speranţele noi,
Ce le-am cuibărit în idei şi sentimentele ţesute-n poeme,
Prin cuvinte de aur, de-argint şi de fier, curgând în şuvoi,
Ca să le ai în minte, cât eşti în cortul chiriaşului de vreme!