Omule, atât de mult aş vrea,
Să vezi a lumii frumuseţe,
Şi pe Acel ce te iubeşte
Şi te-a aşezat stâpân în ea!

El te doreşte nespus de mult!
Nu fugi ca Eva şi Adam,
Nu pierde iertarea dată-n dar,
Şi nici Împărăţia de Sus.

Mereu alergi, ce cauţi oare?
Oriunde, Dumnezeu e prezent,
Şi armonia din univers,
Şi Iubirea Lui salvatoare!

Al tău eu omoară-l din fire,
Şi pune Dragostea Lui în loc,
Lipeşte-ţi inima la mijloc,
Neâmpărţită să îţi fie!

Împacă-te cu Dumnezeu!
După chipul Său El te-a creat,
Te-a izbăvit din greul păcat,
Şi mântuit eşti prin Harul Său!

Omule, ce-ai putea să-ţi mai doreşti
Când vezi atâta plinătate,
Binecuvântările toate!
Stăpâne, slăvit să fii pe veci!
Amin!