Perdea de nori ca de bumbac
Acoperă seninul zării,
Și se unesc și se desfac,
În șoapta dulce-a înserării...
O ploaie binefăcătoare
Direcționată de Cel sfânt,
Redă sublimul din culoare
Creației de pe pământ. .
E Dumnezeu mai sus de astre
Ce ține-n mâini destinul lumii,
Ocrotitorul vieții noastre
Și-Ascultător al rugăciunii!
În lucruri mari și mici ne-arată
Că ne iubește și e bun;
Primim și ploaie, dar și soare
Chiar la momentul oportun!
Noi nu știm timpuri și soroace
Dar toate își au vremea lor;
Doar Dumnezeu știe ce face
Căci El e-atoateștiutor!