Călător

Călător în astă lume sunt de când mă nasc şi plâng,
Însă vreau ca la sfârşit unde m-am pornit s-ajung.
De mai mica importanță e de sufăr cât trăiesc,
Dacă la sfârşit m-aşteaptă Cel pe care îl iubesc.

Viața mea, călătoria, este-un punct într-un etern,
Deci se merită s-o cheltui pentr-un infinit Eden,
Însă ca s-ajung acolo nu există multe căi,
Ci doar una, spune Domnul, Eu sunt Calea pentru voi!

Şi biletul de intrare în noul locaş de sus,
Este jertfa de la cruce a Fiului Sfânt- Iisus.
Fără jertfa Lui încearcă mulți s-o ia pe ocolite,
Ba prin fapte, ritualuri, alte jertfe sau credințe...

Însă nu de-aici începem a noastră călătorie,
Ci cu-a ne vedea păcatul, cel de care nimeni ştie,
Încetăm de-al mai ascunde şi cu plâns de pocăință,
Doar la El găsim iertare şi odihnă prin credință.

El ne naşte a doua oară prin Duhul sfânt ce-L primim,
Nu mai suntem ca-nainte după ce la El venim.
Totul este nou şi gândul, calea, ținta, vorba, fapta...
Luăm totul de la capăt, viziunea este alta.

Ne hrănim doar din Cuvânt care zilnic ne transformă
Şi creştem în cunoştință, tot ce spune El e normă.
Nu de silă, obligat, ci din dragoste adâncă,
Pentru Cel ce ne-a salvat şi ne-a aşezat pe Stâncă.

Aici este diferența, nu ne străduim din greu
Ca să facem fapte-n care să placem lui Dumnezeu,
Ci aşa murdari cum suntem noi venim la El întâi,
El ne iartă şi ne spală, iar noi îl urmăm ca fii.

Asta este pocăința şi-mpreună cu credința,
Zilnic noi călătorim şi creştem în cunoştință,
Iar ca roadă a Duhului, vrem ce ştim să împlinim,
Astfel noi vom auzi într-o zi cu cer senin:

Vino robul meu supus, Eu pe tine te cunosc,
Mântuit eşti şi în plus o răsplată-ți pregătesc,
Căci atunci când eram gol şi flămând şi însetat,
Pe alături n-ai trecut, m-ai hrănit si îmbrăcat.

Călător în astă lume, sunt de când ma nasc şi plâng,
De călătoresc cu Iisus, unde m-am pornit, ajung!

Amin!
8.5. 2018