Cu ochii sufletului

Deseori, privesc cerul înalt, în noapte,
Văd stele zâmbind, păsări, aud și șoapte,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd Râul de Iubire al lui Dumnezeu!

Privesc spre miazănoapte, stelele clipesc,
Galaxii minunate, ochii îmi uimesc,
Dacă privesc cu ochii sufletului meu,
Văd un Porumbel alb venind din empireu.

-"Vino, Porumbel, cu pene de lumină!
Adu haine albe pentru lut și tină!
Pană albă din aripa Ta de lumini,
Și un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi!

Adu și o ramură verde de măslin!
Pecetea de Pace a Tatălui divin,
Scânteie de foc din Făclia Iubirii,
Și un dor nestins de Țărmul Nemuririi!

Toarnă ulei în candela mea cerească!
Fereastra sufletului meu să crească,
Să văd mereu albastrele Tale câmpii,
Să aud corul de îngeri din veșnicii!"

O aripă de lumină mă atinge,
Aprinde mucul ce aproape se stinge,
Deschide larg fereastra sufletului meu,
Să coboare limbi de foc de la Dumnezeu!

Simt un dor de zbor, în duhul, spre înălțimi,
Poposesc și eu în corul de lumini,
Cântă a mea harfă cu îngerii de sus;
"-Slavă Ție, Doamne, al meu Cristos Isus!"