Sunt, acum, în trup şi-n suflet, aşa de odihnit,
Ca şi munţii Bucegi cu vârful de piatră Caraiman,
Ce ţine pe creastă o cruce masivă din fier ca alean,
Stând sub raze de soare, în furtună sau viscol liniştit!

Sunt odihnit şi fericit ca şi luna aninată-n tavanul de cer,
Unde ca şi o regină se plimbă-n tăcere cu pasul stingher,
Până apar zorii luminii de zi; şi ea se retrage pentru culcare,
Când pe bolta-n lumină, soarele roşu fericit din nou reapare!...

Sunt odihnit ca şi o floare, scăldată de roua binecuvântată,
Ce se răsfaţă de bucurie, când razele de soare ies din colivie!
Sunt fericit în odihnă, ca şi pomii din grădină treziţi la viaţă,
În sărutarea razelor de lumina soarelui sosit de dimineaţă!