Mi-ai luat povara de ţărână,
Carapacea ce mă ţinea legat,
M-ai străpuns cu lujeri de lumină,
Să cresc ca floare pentru Īmpărat.

Şi mă chemi puternic la izvor,
La Iubirea ce-a curs la Golgota,
Mă legeni în razele fuior,
Spre Cetatea sfântă din Ţara Ta.

Vino Tată şi aprinde un foc,
Īn inimi grele cu răutate,
Neîntârziat prin Har s-aduci folos
Sufletelor din cărări deşarte!

Fără Tine nu-i putere de nimic!
Doamne, cât de mare şi sfânt, sfânt eşti!
Revarsă în noi Duhul Sfânt promis
Şi-adu vremi de-nviorare cereşti!
Amin!