Aşa eram când Tu, m-ai căutat...
(Marcu 10.6)
Căzut eram sub grea povară,
Învălmășit în ațele-i murdare;
Atât de gârbovit eram în lipsă de iubire
Și-ntunecat de lipsa razelor de soare.
Așa eram când Tu m-ai căutat
Să-Ţi fiu o aripă de flutur,
Cu ochii vii-ndreptați spre cer,
De Tine să mă bucur...
Așa eram: un rătăcit,
Fără de soare-n față,
Cu ochi orbiți de negură și-n zi
Fără de dimineață.
Orbecăiam ca cel de altă dat'
Cu mâinile-mi făceam cărarea
Până când de mine Te-ai apropiat,
În milă mi-ai atins vederea și umblarea
Și-n urma mea... închis-ai valea.
În lacrimi ochii mi-am spălat
De bucurie sfântă
Și-atunci am auzit, am învățat,
Că oamenii ca îngerii Îți cântă...
Sunt zeci de ani cu Tine-n mers,
Pe drumul ce se cheamă Cale,
'Mi descoperi taine pline de-nțeles
C-avându-Te, omul nicicând nu moare.
E primăvară ca odinioară
Când Te-ai atins de mine
Iar fluturi, vișini roșii-n ram
Sărbătoresc divin cu mine.
19 mai 2018