Așa vorbește Domnul Dumnezeu

Isaia 59/2
"ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi
şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa
Lui şi-L împiedică să v-asculte!"

Noaptea îmbrățișează păduri și câmpii,
Clipesc tăcute, stelele din veșnicii,
Haina cu sclipiri nu le înveselește;
-Cerul, oare, de ce nu ne mai vorbește?

Căci noaptea e senină, cerul fără nori,
De ce nu se aud cântările de dor?
Nici corul de îngeri, niciun cântec gingaș;
-Porumbel de Pace, Tu nu vii pe imaș?

Doar un sunet de plâns și amarnic suspin,
Răsună o harfă, ce e de neam divin;
-Cine cântă, în noapte, la harfă mereu?
-Eu sunt, al tău suflet, strigând pe Dumnezeu!

Și gândurile mele capătă răspuns,
De la harfa din sufletul meu, cel ascuns;
-Ascultă ce zice cerul cel amorțit!
Așa vorbește Domnul Sfânt din Infinit;

"Glasul Meu răsună pe munte și câmpii,
Păcatul tău ridică zid spre veșnicii,
Eu strig către tine, din zori până -n noapte,
Prin norul de păcate, nu mai trec șoapte!

Cheamă vântul căintei din miazănoapte,
Să măture a păcatului tău noapte!
Strigă-L pe Păstorul cu glas dulce, duios!
Atinge-te de poala hainei lui Cristos!

Cere-I lui Isus să spună doar un Cuvânt!
Să trimită Porumbelul Duhului Sfânt,
Să spargă zidul păcatului negru, greu,
Harfa ta plânge după glas de Dumnezeu!"

Raza dimineții peste păduri, câmpii,
Salută pe Tatăl ceresc din veșnicii.
Aud pe câmpie un glas dulce, duios;
Și mă ating de poala hainei lui Cristos!