Credinţa-i ancora ce-mi ţine corabia vieţii pe mare,
Când valurile-ngrijorării mai apar uneori pe cărare.
Mă simt purtat pe-aripi de rugăciune către Dumnezeu
Şi am încă puterile divine ce mă susţin pe drumul meu!
Câteodată, se-nfiripă o grijă pentru plecarea negândită
Şi n-aş vrea, nicidecum, aceasta să se facă-n cruda clipă!
De aceea-n suflet, port mereu făclia credinţei mele-aprinse,
Ştiind că idealurile sfinte vor fi la timpul hotărât atinse!...
7 decembrie 2004