Sunt zile când timpul se-oprește în loc,
Căutând printre gânduri, serios sau în joc,
Aș vrea să mai spun câte-o vorbă, ceva,
Dar nu sunt cuvinte şi starea e rea,

Mă cern ca și ploaia să văd de-s greșit
Sau ceva din mine, cumva, a murit,
Cuvântul Îl caut, citesc, meditez
Şi plouă cu lacrimi și-n noapte veghez,

Veghez şi în ziuă, mai mult, mai profund,
Să nu fug de Domnul, să nu mă ascund,
Ascult glasul zării, fiorul ascuns,
De Duhul Iubirii mă las mai pătruns,

E-atâta durere în lume, dar știu,
Că Domnul veghează din ceruri, e viu,
Prin valea de plângeri nu este ușor,
Dar Tu, Elohim, îmi dai aripi să zbor,

Și văd cât de simplu rezolvi tot ce-i greu,
Tu ești "Cel ce Ești", Creator, Dumnezeu,
De-n mine cuvintele mor, dă-mi Cuvânt,
Să pot să spun lumii de Domnul Preasfânt,

De Duhul ce mustră, îndrumă, învață,
Credința ce dă speranță în viață,
De harul primit, de Golgota, de tot
Prin care-I slăvit Domnul meu Savaot,

Sunt zile când Duhul-mi vorbește duios
Şi sufletu-mi face mai armonios,
Atunci, el revarsă iubirea de sus,
Căci este preaplinul din Domnul Isus!

26/05/18, Barcelona -Lucica Boltasu