Să cânți în încercare, să cânți în suferință
Când greul te apasă și simți în trup dureri,
E semn că-n strâmtorare tu încă ai credință
În Cel Atotputernic, în Tatăl tău din cer!

Cântarea ta de laudă 'nălțată către Domnul
Va spulbera povara ce parcă-i tot mai grea;
Va rupe grele lanțuri, și chiar și Ierihonul,
Cu zidurile-i groase deodată va cădea!

Tu cântă mai departe, slăvind marea putere
Care desparte marea, și mută munți uriași
Care învie morții, care dă mângâiere
Dar care te privește și printr-un copilaș!

Oare nu știi că apa sfărâmă stânca tare
Prin picuri ce insistă să cadă peste ea?
Cu mult mai mult puterea-i de mii de ori mai mare,
Va spulbera-ncercarea în care-i ființa ta!

Frumoasă e cântarea 'nălțată către Domnul
Din inima ferice, ce nu e în necaz,
Dar mult mai minunată e-atunci
când Ierihonul,
Se surpă-n timp ce tu cânți cu lacrimi pe-obraz!