Limbile de foc, din cer


De Cincizecime, toți grămadă,
S-au adunat, ca să vorbească
Dar, toți au început să vadă
Minuni ce aveau să îi uimească.

Stăteau acolo adunați,
Când vuiet mare s-a pornit
Priveau și ascultau mirați;
Mulțimi de flăcări s-au ivit,

Limbi ca de foc, pe ei cădeau
Și se așezau pe fiecare...
Unul la altul se uitau
Cuprinși de teamă și mirare,

Și-au început ca să vorbească
În limbi, ce nu le cunoșteau
Puteau pe Isus să-L vestească.
Alții, stăteau și ascultau

Căci era mare adunare
De mezi, iudei și elamiți
Și parți, și acolo, fiecare,
În limba lor erau vestiți;

Locuitori din Pont erau
Erau și mulți cirenieni,
Mesopotamieni, veneau;
Erau romani și egipteni.

Pamfilieni și frigieni
Erau și ei, aici veniți,
Cretani și capadocieni
Cu toți erau profund uimiți

Căci vorbele le înțelegeau,
Mesajul ce era transmis
Cu teamă, totul ascultau
Și bucuria i-a cuprins.

Dar alții însă-i condamnau
Pe cei ce Duhul i-a cuprins
Că au băut, așa vorbeau
Şi-a lor mesaje, le-au respins.

Petru a înțeles, s-a ridicat...
Cu ucenicii, se afla
Şi a spus clar și răspicat
Căci nimenea de acol, nu bea

Căci Duhul Sfânt, s-a coborât
Și înțelepciune, El le-a dat
De-n limbile lor au vorbit
Iar ei atunci, au ascultat.

De proorocia lui Ioel
La toţi le-a spus şi le-a vestit,
Despre Isus şi că, prin El,
Poporul va fi mântuit!

Amin

Câmpia Turzii, 23 mai 2018