Îmi aştept azi fratele în Luceafărul de dimineaţă,
Căci i-am pregătit şi lui viori cu note de lumină
Cu arcuşuri vopsite-n culori de frumoasă troiţă,
Ca să le aibă în clipele de dor şi-n ziua senină!

Îmi aştept fratele s-apară-n luceafărul de dimineaţă,
Departe de tina ce doare, în răcoarea de dimineaţă,
Dar n-are ochi să mă vadă, nici gând să-nţeleagă,
Căci mai stă-n labirintul de humă, o vreme întreagă!

Îmi aştept fratele, aici, în Luceafărul de plină Lumină,
Dar i-ar mai trebui multe perechi de ochi, ca să vadă:
Şi stă ascuns în mulţimea de pomi din pădurea de tină.
Stă stingherit în cârjele de umbre sinistre-n livadă.

Frate al meu, te aştept de atâta vreme, aici, în Lumină!
Priveşte calea lactee şi razele albe strălucind în vie...
Şi porneşte cu curaj şi bucurie spre ţinta senină!
Te-aşteaptă un frate ce-ţi poartă amintirea ta încă vie!