Motto:
„Și pe voi, care odinioară erați străini și vrăjmași
prin gândurile și prin faptele voastre rele,
El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte,
ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui
sfinți, fără prihană și fără vină.” Coloseni1:21-22
Strâns ancorat în lume, cu lumea-am colindat;
Mi-a strecurat absintul prin vene subțiate,
Mi-a adăpat făptura din vase sfărâmate,
M-a îngropat cu ură în tot ce-am admirat.
— Mă chemi să vin? Pe mine? strigând am întrebat;
Nu mai șopti, e noapte și-oricât am flămânzit,
Nu pot s-ajung la Cină, sunt doar un nepoftit,
Primejdios și singur, urât și ne-mpăcat.
Nu, nu găsesc intrare să-mi fie pe potrivă
Și nimeni nu primește făpturile străine;
Mi-e condamnarea dată și e definitivă,
Străinul n-are poartă… Iar Tu, privind la mine,
Cu lacrimi ca rubinul pe fața-Ți milostivă,
Cu mâinile întinse, Te-ai așezat pe Tine.