Încrede-te în Domnul în ziua încercării
Când norii de furtună asupra-ți năvălesc
Când ți se-ngroapă vise în valurile mării
Ce vrând ca să te piardă, în barca ta lovesc! . .
Încrede-te în Domnul și cheamă-L să coboare
Umblând din nou pe ape precum făcu odat'
Să facă iarăși pace și calm pe-ntins de mare
Să fie iarăși soare, un soare minunat!
Încrede-te în Domnul și nu-ți pierde credința
Chiar dacă vezi talazuri uriașe cum mugesc,
Când El spune o vorbă, apare biruința
Și valurile mării pe loc se liniștesc!
Tu pari atât de singur, a ta călătorie
Pare a fi-n primejdie, oricând a se sfârși
Dar nu ești singur frate, ci către veșnicie
Cu El, peste puțin doar ajungi în bucurii!
De-aceea, pân' la capăt, fii tare în credință
Iar când vuiește marea, Tu cheamă-L pe Acel
Care mereu răspunde, dând sfântă biruință
Celui pornit pe ape, ca să ajungă-n cer!