Un zâmbet ce răsare prin ploaie și furtună
Dă omului putere să treacă prin necaz...
O vorbă ce e spusă în ceasul potrivit
Va șterge mii de lacrimi uitate pe obraz...

O floare ce-nflorește pe crestele-ascuțite
Zâmbește către soare și-nvață fericirea
Cu-atât mai mult un om ce simte suferința
Va ști să prețuiască speranța și iubirea!

Cu mâinile-nălțate spre cerul veșniciei
Din valuri și furtună, când strigi spre Dumnezeu,
El va răspunde tainic și mâna-ți va întinde,
Te va cuprinde-n brațe să fii la pieptul Său!

Deci nu uita... zâmbește chiar de sunt valuri multe
Căci va veni și soare chiar dacă azi sunt nori
Încrede-te în Domnul și dacă tot nu poți
Nu dispera... privește și-nvață de la flori! ! !

Vulcan-30-05-2018
Mary